Istoria îngheţatei

Chinezii au preparat predecesorul îngheţatei încă din anul 200 î.Hr.: au amestecat laptele cu orezul, apoi l-au îngheţat sub un strat de zăpadă. De asemenea, s-a întâmplat ca sucurile simple să fie puse pe zăpadă şi consumate ca răcoritoare. Poate că acesta fost strămoşul şerbetului de astăzi.

După ce „miracolul îngheţat” a ajuns în Imperiul Roman, împăratul roman Nero a devenit dependent de el. El şi-a trimis oamenii în munţi, a adus zăpadă de acolo şi a amestecat-o cu fructe şi sucuri. Această excursie specială la acea vreme putea fi în mod clar oferită doar elitei superioare, deoarece nu mulţi puteau face pelerinaje la munte pentru zăpadă. Deci, în acele vremuri, îngheţata era un adevărat obiect de lux.

Una dintre primele reţete de îngheţată se datorează lui Marco Polo, care a adus italienilor bunătăţi îngheţate direct din China. Această reţetă seamănă mai mult cu şerbetul cunoscut astăzi, dar a pus bazele unei îngheţate adevărate cremoase în Italia.

Primul loc unde s-a început să vândă îngheţată a fost la cafeneaua franceză Café Procope. Aici s-a oferit delicatese cu gheaţă încă din secolul al XVII-lea, iar această cafenea funcţionează şi astăzi. Îngheţata de atunci era preparată dintr-un amestec de lapte, smântână, unt şi ouă. Lui Napoleon îi plăcea să vină aici pentru îngheţată, era un mare fan al dulciurilor.

Curiozităţi
O îngheţată în cupă se poate consuma din 50 de atingeri cu limbă.
Cele mai populare arome sunt ciocolata şi vanilie.
Un salon de îngheţată venezuelean are 860 de arome diferite, inclusiv cu gust de macaroane cu brânză şi ciuperci în vin.
Cei mai mari consumatori de îngheţată din lume sunt americanii.